Satul Văculeşti este un sat vechi , de pe la sfârşitul secolului al –XVII-lea după anul 1674.
Împrejurările care au determinat apariţia acestui sat adeveresc că pe aceste meleaguri la marginea pădurii de atunci cam pe unde se află astăzi calea ferată, gara Văculeşti şi Iazul Zărna , satele : Văculinţi şi Seliştea lui Zărna , iar mai departe ,spre râul jijia , satul Verbia(Verghia ), aproape de satul Dimăcheni.
Moşia cu satele Văculinţi şi Seliştea lui Zărna ,au fost închinate Mănăstirii Moldoviţa din Bucovina de către domnitorul Alexandru cel Bun după moartea soției sale Ana Doamna , după cum dovedeşte Uricul de întărire a acestui domn , cu data de 141(9)-142(1) – 692(7)-692(9) aprilie 14.
Conform precizărilor pimite de la Institutul A.D. Xenopol din Iași prin prof. dr.Petronel Zahariuc:
„Documentul, care cuprinde prima mentiune a satului Vaculinti (Vaculesti), nu il avem astazi in original, fiind editat
pentru prima data, de Fr. A. Wickenhauser in 1862, fie dupa original, fie dupa o copie slava, cu data: 14 aprilie 1415 (6923).
A doua oara, documentul a fost editat de istoricul Mihai Costachescu, (Documente moldovenesti inainte de Stefan cel Mare, I), tot
cu data de 14 aprilie 1415 (6923), dar cu observatia, p. 120: ” Data de 1415 a acestui uric nu e sigura”, intemeiata pe faptul ca doamna Ana, sotia lui Alexandru cel Bun, care a daruit satul manastirii Moldovita, a murit
abia la 2 noiembrie 1418, iar in act se spune: „chiar inaintea mortii sale”.
In ultima editie a acestui act (Documenta Romaniae Historica, seria A, Moldova, I, 1975), editorii argumenteaza cu claritate ca data actului poate fi doar: „141(9)-142(1) – 692(7)-692(9) aprilie 14” Dupa 1975, istorici importanti s-au ocupat de informatiile cuprinse in
acest document (Constantin Cihodaru, Constantin Rezachevici, GheorghePunga) si au considerat ca data: „141(9)-142(1) – 692(7)-692(9) aprilie14” este CORECTA.In consecinta, citind actul si comentariile istoricilor, consider si eu ca singura datare corecta, pana la o eventuala descoperire a actului in original (desi este greu de spus cand și daca se va intampla acest lucru),
este: „141(9)-142(1) – 692(7)-692(9) aprilie 14″.”
Tot despre acest sat vechi avem o altă ştire , din anul 1443, când Ştefan , fiul lui Alexandru cel Bun , care a domnit în Moldova de la 1433-1445, întăreşte mănăstirii Moldoviţa , printre altele şi satul ,, Văculinţii alături de brăinţi şi Siliştea lui Zărna,, , după cum se arată în documentul din 29 noiembrie anul 1443. De asemenea prin hrisovul din 15 noiemnrie 1499 ,,ştefan confirmă mănăstirii Moldoviţa , stăpânirea peste următoarele sate ale ei : a)Văculinţii , b) Seliştea unde a şezut Zârna ,sub pădure,, .
Se crede că satele Văculinţii şi Seliştea lui Zârna , străvechi aşezări în ţinutul Dorohoiului ,, erau în veacul al – XIV – lea ,,. De astfel şi în uricul de întărire din 141(9)-142(1) – 692(7)-692(9) aprilie 14 , se arată că ,, hotarele acestor sate să fie după vechile hotare , pe unde din veac au umblat ,, .
Ce priveşte satul Verbia sau Verghia , de pe coastă şi şesul din dreapta Jijiei, la hotarul cu satul Dimăcheni ,, a fost din vechime un sat mare …ce s-a nimicit cu totul în urma războaielor ce au avut loc pe această localitate ,, .
Se pare că satul Verbia a existat şi mai târziu . Acesata se poate constata dint-un document istoric publicat în ,,Ateneul Român ,, şi care arată că ,,Domnul Ştefan Tomşa a adunat Sfatul Ţării la 1623 pentru răpirea făcută de Hatmanul Balica , a satului Verbia de la Mănăstirea Suceviţa din Bucovina , pe care moşie a stăpânit-o mănăstirea până în anul 1600, când a fost răpită de Hatman ,, . După această dată ,, prin întâmplări necunoscute se pare că s-a desfiinţat satul , iar moşia s-a întrupat cu totul în moşia Văculeşti , nemaipăstrând numirea veche decât localitatea aceasta numită Seliştea-verghia , pe care a existat satul ,,.
Dacă luăm în considerare faptul că acest ţinut de nord al Moldovei a suferit mult , de-a lungul vremurilor , din cauza numeroaselor invazii din partea polonilor , tătarilor şi turcilor din secolele al – XV –XVII – lea , ne este de îngăduit să credem că este posibil ca satele Văculeştii , Seliştea lui Zârna şi chiar satul Verbia să fi dispărut cu totul , iar puţinii locuitori rămaşi , să fi luat calea codrului , aşezându-se în marea pădure spre miazăzi de vechilor sate distruse , stabilind apoi , aici, vatra unui nou sat – Văculeştiul de astăzi.
